Când toată Europa se dădea de ceasul morţii ca să găsescă muntele de bani pentru salvarea Greciei, la Bucureşti, în Palatul Cotroceni, altele erau problemele. Tema zilei pentru Traian Băsescu consta în faimosul raport de ţară - un document care a ajuns să reprezinte singura legătură pe care România o mai are cu Uniunea Europeană. Mecanismul de Coperare şI Verificare a Justiţiei a devenit o obsesie pentru regimul Băsescu. Când a fost aplicat de Comisia Europeană, ca urmare a derapajelor instituţionale produse de imixtiunea politică în funcţionarea justiţiei şi înflorirea corupţiei, Traian Băsescu avea o vechime la Cotroceni de 3 ani. A reprezentat o palmă dată pe obrazul regimului . Fiecare ediţie a rapoartelor a devenit un argument pentru criticii lui Băsescu să-l critice şI mai abitir, să expună în piaţa publică bubele oploşite de Palatul Cotroceni.

Băsescu, enervat de aprecierile birocraţilor de la Bruxelles care erau aplaudate la Bucureşti de opozanţi şI rostogolite la nesfâşit de presa ticăloşită, a găsit "cheia” pentru a utiliza în folos propriu rapoartele acestui instrument. Putem schimba realitatea din România, să o facem mai frumoasă, mai dinamică, mai puţin coruptă, să arătăm şI noi că mişcăm ceva? S-a întrebat şi a întrebat T.B. Greu şefu', i-au zis apropiaţii. L-a scos din necaz Monicuţa, figura palidă şI tristă a luptei anticorupţie, fără odihnă şI fără de prihană: Şefu' dacă punem noi mâna pe condei, dacă punem virgula unde trebuie, dacă arătăm noi cu degetul spre duşmanii noştri şi-i mângâiem pe creştet pe prietenii noştri nu avem noi Raportul care ne trebuie?

Ehe-hei copiii moşului, cu un asemenea raport, scris cum ne trebuie şi de cine trebuie altfel defilăm. Dacă tot este să ne punem rahat în cap, nu-i mai bine să punem treaba mare pe clanţa cârtitorilor şI să dăm cu parfum la prieteni? Sigur şefu'! Strigă în cor slugile fidele,