Una dintre cele mai fascinante probleme ale fizicii si cosmologiei actuale este asa-numita materie intunecata. Acolo pe unde le plutesc acum spiritele, specialistii de acum doua secole in "teoria eterului" vor fi avut o tresarire de surpriza si bucurie, imaginandu-si ca li s-a intors vremea de glorie. Ca modelul imaginat de ei - un Cosmos plin de substanta eterica, invizibila si impalpabila, ce scalda lumile materiale dense, de tipul stelelor si planetelor - revine in forta pe Pamant, sprijinit de mintile savante ale prezentului nostru si de tehnica avansata pe care acestea din urma conteaza in detalierea moderna a speculatiilor lor insolite.

La prima vedere, teoria materiei intunecate este o veritabila speculatie, fiindca existenta fizica a acestei substante, cu pandantul sau de energie tot atat de greu detectabil, se sustine doar printr-o bogata inlantuire de ipoteze. Cu mijloacele actuale de observare a cerului, astronomii nu o pot confirma in mod direct, insa anumite anomalii ale imensului lor camp de observatie ii indeamna pe unii sa o presupuna. Faptul ca nu apare in zona spectrului optic si-ar avea explicatia in calitatea acestei materii intunecate de a nu interactiona cu forta electromagnetica, dar semnale ale prezentei sale ar fi trimise spre noi de interventia ei in efectele gravitationale ale materiei vizibile. O serie de fenomene vizibile si masurabile, precum viteza de rotatie a galaxiilor, apoi viteza orbitala a galaxiilor constituite in roiuri, precum si comportamentul de "lentila gravitationala" surprins la roiurile galactice in raport cu obiectele aflate in spatele lor, permit sa se ia in calcul ideea ca spatiul inconjurator este mult mai "plin", mai dens decat ceea ce observam noi actualmente. In mod surprinzator, Universul descris de fortele gravitationale se confirma abia intr-un procent de 4% prin materia observata, alte 22-23 de