"Din toata aceasta calatorie, pe care oficial o incheiem aici, pentru mine marea surpriza a fost Dobrogea. Dar o Dobroge laturalnica pe care o ocolesc azi chiar si variantele rutelor ocolitoare recomandate de politia rutiera in plin sezon estival. Ceea ce parea o gluma in anii ’90, cand primul val serios de emigranti isi lua zborul strigand in urma "ultimul stinge lumina!”, astazi este o realitate. Ultimul a stins deja lumina. Romania, in zona asta, arata ca o tara parasita, vandalizata si lasata in intuneric", scrie Ioana Hodoiu pe blogul de calatorie theblacksea.eu.
"De la Isaccea ma urmareste dezamagirea de pe fata lui Petrut cand a vazut portul. Se aprinsese cum te aprind amintirile din copilarie si te trezesti ca vorbesti exaltat si cu detalii despre intamplari atat de vechi ca nici tie nu-ti vine sa crezi ca ti le amintesti. Ei bine, tot drumul Petrut mi-a povestit despre o saptamana petrecuta cu unchiul lui pe o draga in port la Isaccea. Unchiul, inginer naval, avusese ceva treaba pe-acolo si-l luase cu el. Se pare ca la vremea aceea Isaccea era un important nod comercial care aduna mastodonti de fier plutitori pe Dunare si marinari afumati prin carciumile portului. Nu stiu cat sunt imagini supradimensionate vazute prin ochi de copil, dar stiu sigur ca, pe vremuri, erau curse de pasageri regulate intre Tulcea si Isaccea si la fel de sigur stiu ca astazi, in port la Isaccea, nu mai este nimic. Stiti ce inseamna nimic? Nimic. Este atat de pustiu si o liniste atat de apasatoare ca-ti vine sa nu fi fost niciodata acolo.
Tot de la Isaccea mi-a ramas in minte un pescar de ocazie care arunca undita intr-o balta murdara, ingalata de ierburi si stufaris din care scotea la fiecare minut cate un pestisor firav si scofalcit ca un cartof degerat. Omu’ arunca cu voie buna si povestea sec, fara amareala, ci pur si simplu ca asa stau lucrurile, ca in och
