Un amic de-al meu, plecat sa se stabileasca in Canada prin anii 1980, a trait un timp cu o "englezoaie", dar nu s-a insurat cu ea.Un amic de-al meu, plecat sa se stabileasca in Canada prin anii 1980, a trait un timp cu o "englezoaie", dar nu s-a insurat cu ea.
Cuvantul "englezoaie" e folosit doar la esuarea unei relatii. Cand amicul acesta al meu a cunoscut-o pe functionara mai mare cu patru ani ca el, femeia era "englezoaica". Adica o persoana cu o aleasa legitimitate istorica in Toronto. Si, in ciuda faptului ca nu era nici frumoasa, nici bogata, nici prea tanara, era o partida. Autohtonii se tin separati de noii emigranti si o fac cu o obstinatie care inseamna mai mult decat prudenta. Parintii fetei nu faceau un secret din lipsa de consideratie pentru "romanul ei". Roman, polonez sau ucrainean, pentru ei era totuna: un strain. Mai bine zis un corp strain. In cei patru ani, cat a durat relatia cu "englezoaica", amicul meu a dormit la ea, a luat masa cu ai ei, le-a studiat obiceiurile, ca sa nu fie niciodata inoportun, dar niciodata n-a putut sa spuna, dupa slujba, ca se duce acasa. "Am stiut de la inceput - mi-a spus - ca in casa lor n-o sa ma simt acasa nici peste 20 de ani. Aveau o asemenea constiinta a anglicanismului lor, incat tu, ca roman, ca alta ginta, faceai in scurt timp un sentiment de incapacitate. Orice putea sa-ti reuseasca, insa englez n-aveai cum sa devii." Fata il iubea cu disperarea varstei de 40 de ani si a unei singuratati care o marcase afectiv, dar n-ar fi indraznit sa infrunte nici una din rigiditatile familiei. Daca in Anglia toleranta poate sa semene uneori a prietenie, in Canada, altfel spus departe de pamantul britanic, simtamantul britanic se acutizeaza, ii face pe oameni glaciali. In nesfarsitele ierni canadiene, te intrebi daca nu cumva clima s-a luat dupa oameni, daca nu cumva era mai cald inainte de venirea primilor emigran
