Revista Teatrul azi a scos împreună cu Ministerul Culturii şi Teatrului Naţional din Craiova un supliment mai special: o carte. O carte mărturie, document, confesiune, o carte despre aventura spiritului şi a teatrului prin lume: La vorbă cu Vlad Mugur. A stat de vorbă cu acest excepţional om de teatru şi l-a provocat criticul de teatru Florica Ichim. Acest tip de carte are tradiţie în Occident şi îmi vine repede în minte volumul realizat de George Banu, criticul, pedagogul, teoreticianul, cu un regizor care încarnează cosmopolitismul european şi se visează dirijor, Luc Bondy. Cartea cu şi despre regizorul Vlad Mugur, o dată începută, nu se mai lasă din mînă. Orice punere jos sau abandon provizoriu te culpabilizează, îţi creează sentimentul trădării. Jocul ludic de-a interviul gîndit de Florica Ichim şi-a dorit să refacă, prin confesiune, destinul artistic şi uman al unui mare artist, al unui spirit profund, liber, aventurier, îndrăgostit şi împătimit de-a pururi de teatru, de Italia, de femeia vieţii lui, soţia sa - actriţa Magda Stief. Vlad Mugur are atîtea coarde, este un instrument ciudat şi minunat, are atîtea nuanţe, colţuri, umbre şi lumini, atîta forţă, atîta sensibilitate şi vulnerabilitate, are o operă teatrală importantă şi o relaţie specială cu lumea şi cu oamenii încît este inepuizabil. El face parte din istoria teatrului şi este, în acelaşi timp, martorul ei. Descoperindu-l pe Vlad Mugur şi personalitatea lui spectaculoasă, ca fond şi formă de manifestare, îi descoperi, prin intermediul subiectivităţii sale, pe cei care l-au format, pe cei pe care i-a format, pe cei cu care a lucrat - actori, scenografi din România, Germania, Italia - pe cei care l-au născut şi crescut: "Eu mă trag din miezul verii; m-am născut în noaptea elfilor şi a solstiţiului de vară, în ziua de 22 iunie 1927, în acelaşi an, lună, zi şi oră în care s-a născut prietena mea bună