"Ipoteza cauzalitatii formatoare" si conduce la interpretari total diferite fata de teoriile traditionale ale multor fenomene fizice (macrounivers) si biologice (microunivers), deschizind practic o noua perspectiva in stiinta, una plina de consecinte. O ipoteza atragatoare, interesanta si solid argumentata. Cartea "O noua stiinta a vietii", scrisa de cercetatorul britanic, biolog, Rupert Sheldrake, a provocat discutii aprinse, pro si contra, in rindul oamenilor de stiinta, dupa unii ea generind aproape o revolutie in stiintele vietii, dupa altii fiind vorba nici mai mult nici mai putin decit despre un fals stiintific. Multa pasiune, asadar, in jurul lucrarii, si e normal, ea fiind cu adevarat provocatoare. E de retinut si faptul ca autorul, dupa ce a renuntat la o cariera universitara, a lucrat mai multi ani in India, experienta care l-a condus la o noua viziune asupra vietii, bazata pe rezonanta morfica, viziune ce sta la baza lucrarii sale. Apoi a colaborat ani multi cu un grup de filosofi si oameni de stiinta preocupati de explorarea interrelatiilor dintre stiinta, filosofie si religie, grup numit Epiphany Philosophers. Iata de ce salutam cu bucurie aparitia editiei in limba romana, la Editura "Firul Ariadnei", Bucuresti, 2006.

Vechea biologie, darwinista, trateaza organismele vii ca pe niste masinarii complexe ce functioneaza dupa legile cunoscute ale fizicii si ale chimiei. Aceasta abordare conventionala, mecanicista, este considerata de catre Sheldrake drept "inutil limitativa", desi singura de care dispune biologia experimentala, el propunind o abordare mai cuprinzatoare, bazata pe filosofia holista, care recunoaste existenta unor sisteme organizate ierarhic, cu grade de complexitate diferite, sisteme ce trebuie tratate ca intreg, iar intregul fiind mai mult decit suma partilor care il compun. De fapt, este vorba despre o noua paradigma, despre trecerea d