Cele mai recente evenimente indică faptul că ne putem aştepta la încă un an de chin şi spasme în economia SUA şi cea globală. Vestea bună despre economia mondială este că inspiră optimism. Vestea proastă este că varianta optimismului este cea din bancul în care pesimistul spune că mai rău nu se poate, iar optimistul susţine că da. La scurt timp după împlinirea unui an de la declanşarea crizei creditelor imobiliare din Statele Unite (şi, în esenţă, a unei crize, într

Cele mai recente evenimente indică faptul că ne putem aştepta la încă un an de chin şi spasme în economia SUA şi cea globală.

Vestea bună despre economia mondială este că inspiră optimism. Vestea proastă este că varianta optimismului este cea din bancul în care pesimistul spune că mai rău nu se poate, iar optimistul susţine că da.

La scurt timp după împlinirea unui an de la declanşarea crizei creditelor imobiliare din Statele Unite (şi, în esenţă, a unei crize, într-o mare parte, din economia globală), avem motive să ne temem că această primă aniversare nu va fi ultima. Evoluţia recentă a unor pieţe, precum şi o serie de rezultate financiare corporatiste şi indicatori economici, pune sub semnul întrebării ipoteza că ce a fost mai rău a trecut.

Preţul petrolului şi al metalelor preţioase cade vertiginos, lucru văzut de mulţi analişti ca o reflecţie a temerilor investitorilor în legătură cu viitorul economiei mondiale, o economie care nu va mai consuma atåt de mult petrol şi în care teama de inflaţie - care motivează multe investiţii în metale preţioase - nu mai e la fel de pronunţată ca teama de recesiune. Preţul acestor materii prime devine şi mai puţin atrăgător, deoarece este denominat în dolari, iar moneda americană înregistrează creşteri importante, pe fondul scăderii lirei sterline şi a euro în favoarea dolarului, scădere datorată în mare parte unor indicatori care sugereaz