Barcelona a bifat cea de-a 17-a victorie în 20 de etape contra singurei echipe care reuşise performanţa de a o învinge în tur

Numancia a fost, şi deocamdată rămîne, singura echipă capabilă să învingă Barcelona în această ediţie de campionat. Mai mult, Numancia a fost, şi deocamdată rămîne, singura echipă împotriva căreia Barcelona n-a marcat în cele 20 de etape scurse.

S-au întîmplat toate cele amintite în chiar prima rundă a sezonului, undeva la sfîrşitul lui august. Numancia a rămas acelaşi adversar incomod, Barcelona în schimb, s-a metamorfozat în echipa-fenomen a Spaniei, cel puţin deocamdată arătînd că legea lui Murphy, ceea ce începe prost se termină şi mai prost, nu i se aplică. Sigur, pînă la final mai sînt 18 borne, însă după cum se mişcă lucrurile în Spania, doar un cataclism i-ar mai putea împiedica pe catalani să cîştige titlul.

Venită ca victimă sigură pe "Camp Nou", şi în contextul evidentei dorinţe de revanşă a adversarilor, Numancia s-a descurcat şi, în cele din urmă, a pierdut onorabil. Fie şi numai pentru prima repriză albă, în care oaspeţii au şi fost dezavantajaţi de arbitrul Perez Lasa, care le-a anulat un gol pe considerentul unui dubios fault în atac comis de Del Pino asupra lui Iniesta, în momentul în care sărea la cap ca să trimită mingea spre plasă. Primele 45 de minute au arătat, din pricina felului cum Numancia s-a apărat, o Barcelona de nerecunoscut.

Repriza a doua a fost altceva. S-a trezit Messi, două goluri, o bară şi o mare ocazie, s-a trezit Eto'o, gol şi altă mare ocazie, s-a trezit Henry, gol şi ocazie, s-a trezit întreaga trupă a catalanilor, care a marcat de patru ori, dar o mai putea face de încă 4. Şi totuşi, cel mai frumos moment al serii a aparţinut tot oaspeţilor, reuşita din lovitură liberă a lui Barkero completînd al 17-lea succes din 20 de partide pentru elevii lui P