Este în scaun cu rotile dar asta nu-l doare cât îl dor uitarea, nepăsarea şi umilinţa. De ziua lui, pe 5 aprilie, autorităţile l-au uitat. Dramaturgul şi scriitorul brăilean a împlinit 78 de ani. De acest fapt şi-au amintit doar copiii de la şcoala care-i poartă numele şi ziarul "Ancheta", la care colaborează unul dintre amicii săi.
Fănuş Neagu se tratează de circa doi ani şi jumătate la Elias în Bucureşti. Suferă de o boală cumplită. În toamna lui 2009, reporterii "Adevărului de Seară" l-au găsit mobilizat, iar scriitorul le ura brăilenilor „vinuri bune". De Paşti, era deja într-un scaun cu rotile.
Vineri, maestrul ne-a răspuns cu greu la telefon. Vocea lui, de astă dată stinsă, tremurândă, n-a ezitat, însă, să contureze metafore: „Forţele mele sunt mai îngânate de speranţă, mai legănate de vise. Îmi e dor de pragul casei mele din care priveam spre marginile lumii".
Profesorul de limba şi literatura română Vasile Zbarcea, care-l sună frecvent pe maestru, ne-a povestit: „Nu are locul pe care îl merită în Brăila. Măcar pentru osârdia cu care, ca nu cumva să i se năruiască surâsul limbii, căreia îi păzeşte fiecare silabă de volbura înstrăinării, s-ar cuveni să dăm cezarului ce-i al cezarului".
Fănuş spune că a aniversat „78 de Bărăgane, corăbii ori holde aurii". Singurii care şi-au amintit de „bijutierul cuvântului" au fost elevii şi profesorii Şcolii „Fănuş Neagu".
Măcar o casă muzeu
"Dragostea de Brăila a lui Fănuş Neagu se vede în opera sa ce surprinde conglomeratul acestui oraş cosmopolit. Fănuş Neagu este înainte de toate spiritul reverberant al Dunării, al Bărăganului de altădată", a punctat prof. Emilia Meiroşu, directorul Şcolii "Fănuş Neagu", care a organizat manifestările legate de ziua scriitorului.
Fănuş Neagu le-a mulţumit celor care şi-au amintit de el: "Îmi e dor de Dunăre şi mi-aş fi dorit e