Acum vreo patru ani şi ceva, în primăvară, folosisem o "deziluzie amoroasă" drept pretext pentru a-mi face de cap. Agăţam fete de unde puteam şi încercam să rulez cât mai multe, de care făceam rost de pe net, din redacţia în care lucram sau de la diverse chefuri.

Aveam o reţetă relativ simplă: după ce mă băgam în seamă cu ele le scoteam undeva în Pasajul Villacrosse, la o terasă relativ scumpă, şi le făceam capul mare. De multe ori aveam succes, adică toată treaba se termina la mine acasă.

Într-o seară îi trăgeam clopotele, fără să văd vreun efect încurajator, unei studente la Medicină în an terminal, pe care o cunoscusem la ziua unui prieten comun. Fata era brunetă cu ochii verzi, destul de înaltă şi nu era proastă. Para şi ironiza uşor tentativele mele de a o face să pice la pat. Aproape mă consolasem cu ideea că o să-mi petrec noaptea singur, când a apărut o băbuţă la vreo 80 de ani, cu batic şi fuste creţe, care vindea nişte buchete cu trandafiri nu foarte spectaculoşi, dar care miroseau puternic. Am chemat-o: "Mamaie, cât face un buchet?". A aruncat o sumă mare, am strâns din dinţi, ba chiar am dat şi o şpagă şi după ce s-a îndepărtat bătrâna i-am zis fetei: "În mod normal nu cumpăr decât ghivece, fiindcă-s ecologist. Nu am făcut-o pentru tine, ci pentru săraca pensionară de la ceapeu!". Habar n-am dacă mirosul trandafirilor a avut efect afrodiziac sau Ioana, aşa îi spunea fetei, a ajuns la concluzia că sunt un suflet mare, cert e că am rămas până de dimineaţă împreună. M-am simţit bine, medicinista fiind foarte flexibilă şi plină de imaginaţie erotică.

NegocierePeste patru zile am avut o victorie similară, tot datorită doamnei babe. În următoarea lună s-a întâmplat la fel de vreo trei ori. Ajunsesem la concluzia că ţiganca în vârstă îmi purta noroc. E adevărat, asta mă cam ardea la buzunar şi mă gândeam cu groa