Pot polemiza prin viu grai cu prietenul meu Costin Ştucan, n-am nevoie pentru asta nici de spaţiu pe site, nici de hârtia preţioasă a ziarului, nici măcar de facebook, unde nu mă prea simt în largul meu. Costin a spus după căzătura melodramatică a lui Neymar din semifinala cu Uruguay că noul megastar al fotbalului mondial a avut un comportament de cocalar şi că valoarea sa de mare fotbalist e, cel puţin până acum,adumbrită de astfel de gesturi. Perfect de acord, creându-l pe Neymar, Planeta n-a desăvârşit vreun sfânt, ci un tip cu trăiri primordiale, iar tentaţia de a trişa face parte din bagajul genetic al nostru, al tuturor. Devenim virtuoşi şi respectabili reprimându-ne atavismul de a nu fi corecţi, iar în măsura în care nu prea reuşim, rămânem fiinţe păcătoase, aşa cum am fost zămisliţi.
Neymar poate avea momente în care e cocalar, dar şi momente în care e fotbalist mare. Finala cu Spania l-a smuls decisiv din favelă, punându-l pe o orbită pe care trebuia să fie demult. Lăsăm şutul cu 110 kilometri pe oră, asta i se poate întâmpla oricărui ciobănaş care dă bine cu ţapina. Luăm capul său mereu sus, luăm clasa din fiecare atingere, adăugăm acea privire vicleană (poate că tot din cauza bagajului genetic de cocalar) şi obţinem un fotbalist care a dus Brazilia spre trofeul Confederaţiilor. Nu cântărim greutatea trofeului, e o chestiune incertă, ci cântărim atuul cu care Neymar se va duce peste câteva săptămâni în capitala Catalunyei.
Între tricourile roşii ale învinşilor erau Pique, Jordi Alba, Xavi, Iniesta, Busquets şi Pedro. Plus Villa, dar probabil că el va pleca şi nu va mai încrucişa ghetele în vestiar cu brazilianul. Faţă de toţi aceştia Neymar va avea aplombul furnizat de acest 3-0, ceea ce probabil că va umfla pânzele structurii sale primordiale de cocalar. Plus amănuntul că la prezentarea sa de acum câteva săptămâni s-a umplut jumătate de
