Uniforma strictă, matricolele cu numele pentru fiecare elev, fustele mini… sunt câteva din amintirile unui cititor care ne relatează și ce a pățit o colegă roșcată Sursa: DINU LAZĂR

1 /.

Costel Oniga: „Tata a fost militar, era mutat cu serviciul şi am fost elev în mai multe oraşe. Vă scriu pentru că este bine ca tinerii de astăzi să ştie ce necazuri aveam noi. Uniforma era obligatorie. Trebuia să fii tuns scurt şi dacă erai prins cu ceva te tundea la chelie. Cel mai greu a fost când s-au inventat matricolele cu număr pentru fiecare elev. Scria şcoala, sau liceul şi fiecare avea un număr în aşa fel că dacă fumam în parc, sau mergeam la un local puteam fi uşor identificaţi.

Nu era voie să mergi pe stradă fără emblemă, cum îi spuneam noi. Inventasem tot felul de trucuri. De exemplu o prindeam cu capse în aşa fel ca să o putem scoate imediat după ieşirea din şcoală. Sau o ţineam cu elastic. Controalele era drastice şi aveam multe necazuri de acest fel. Pentru fete era mult mai greu. Bentiţa era obligatorie şi lor nu le convenea. Dacă îşi tapau părul profesoarele, mai cu seamă cele mai în vârstă şi nemăritate făceau scandal şi le ciufuleau. Ca să le lungească sarafanul profesorii le descoseau tivul.

Petruţa a început să plângă şi toţi am amuţit

Eram în clasa a X-a la Focşani. Directoarea liceului a trecut pe lângă clasa noastră, a văzut pe geam o fată cu părul roşu şi a dat uşa de perete. Toţi am amuţit, inclusiv profesoara de geografie, care se temea de directoare. Aceasta a luat-o de păr pe Petruţa, a ciufulut-o şi a certat-o rău de tot, spunând că nu este posibil ca o elevă să-şi vopsească părul.

Fata a spus că aşa este ea, profesoara de geografie a murmurat ceva. Directoarea a ţipat câteva minute şi le-a chemat pe amândouă la cancelarie. Toată clasa era agitată. Petruţa s-a întors plânsă şi ne-a spus că trebuie să se ducă acasă şi să vină