- Social - nr. 148 / 1 August, 2012 Taranul roman a fost dintotdeauna singur. Mai marii zilei l-au izolat sau l-au legat de glie. Reforma agrara i-a dat pamant pentru care a dus razboaie in afara tarii si inauntrul ei, comunistii i-au luat tot ce a agonisit, iar noua reforma postdecembrista i-a automatizat pamanturile si l-a lasat decapitalizat. Astazi o parte din tarani au devenit fermieri, dar se descurca foarte greu in nebuloasa jurisdictie agrara. Imparteala pamantului nu s-a terminat, iar accesarea unor imprumuturi externe este deosebit de complicata. Fermele zilelor noastre sunt de diferite dimensiuni, denumiri si particularitati: ferme mici, mijlocii, familiale, de subzidenta, ferme mari, asociative, comerciale, ferme mixte, specializate, vegetale, animale, pomicole, viticole, legumicole s.a. Piata romaneasca este invadata de marfuri straine, iar 75% din produsele alimentare sunt de import. Unde si cum au disparut traditionalele noastre produse de cea mai buna calitate? Fermele mari sunt bine dotate cu oameni, masini, utilaje, terenuri, furaje, aparatura de laborator. Specialistii si fortele umane sunt: manageri, economisti, sefi de ferma, medici veterinari, tehnicieni, ingineri agronomi, nutritionisti, magazineri, instructori, alimentatori, pentru ramura tehnologica - tehnologi, mulgatori calificati etc. Micul fermier este de toate: manager - director, face marketing, sotia tine contabilitatea, iar alte ajutoare, 2-3 tigani si copiii cand sunt in vacanta. Fermierul este mecanizator, agrofitotehnist, mulgator, se ingrijeste de procurarea si administrarea furajelor, supravegheaza fluxul tehnologic si monitorizeaza starea de sanatate a animalelor, livreaza marfa spre procesare, prospecteaza piata. Intotdeauna spuneam ca zootehnia in general si cresterea vacilor de lapte in special este o stiinta de amanunt. Oricine se ocupa intr-o ferma de dimensiuni mai mi