Supraexpunerea mediatica de care a beneficiat a fost probabil utila pe termen scurt dar acestea sint efecte cu inertie limitata, mai ales ca electoratul din acest an pare sa fie cel mai apatic din perioada post-decembrista. Daca nu am fi intrat in vacanta punte Paste - 1 Mai probabil ca macar o parte din presa ar mai fi comentat inca o vreme „patimile" lui Oprescu. Victimizat ca la carte prin intermediul episodului „respingerea candidaturii" si sprijinit chiar mai putin discret decit era de asteptat de o influenta falanga pesedista, doctorul pare hotarit sa se bata nu doar pentru a cistiga pentru partidul sau, e drept, camuflat ca „independent dizident", pentru prima data, primaria capitalei, ci si pentru a matura echipa Geoana din fruntea PSD. Unii extind scenariul mai departe: de pe pozitia de primar al Bucurestiului, Sorin Oprescu ar putea fi pregatit pentru a candida impotriva lui Traian Basescu la urmatoarele alegeri prezidentiale. De altfel, nu ducem deloc lipsa de scenarii. Conform unuia dintre ele, formula cu doi candidati PSD a fost lucrata de citeva luni in laboratoarele partidului pentru a contracara deficitul traditional de incredere de care sufera in Bucuresti, din 1990 incoace, partidul fondat de Ion Iliescu. Ipoteze de acest tip sint intotdeauna apetisante intr-o tara in care atit unii comentatori, cit si destui oameni obisnuiti tind mai degraba sa se increada in astfel de mega-urzeli decit sa ia in calcul explicatii mai banale. Oricum e greu de crezut ca un partid atit de macinat de conflicte interne, asa cum este PSD in acest moment, e in stare sa pregateasca din timp, in mare secret, scenarii sofisticate. Ceea ce nu inseamna insa ca in acest moment partidul cu pricina nu are in realitate de gestionat doua candidaturi. Atunci cind cineva ca Sorin Oprescu ameninta sa scindeze electoratul si asa nu foarte consistent al partidului, si tot ceea ce gasesc