14 iunie 1967. Am fost ieri si alaltaieri la Constanta, mai mult impins de nevoia de a ma rupe din obisnuinte, care devin uneori de nesuportat. Marturisesc ca mi-a fost oarecare teama, nu atat ca nu voi rezista la trambalare, cat de neputinta mea sufleteasca.
Ei bine, m-am invartit ca un titirez. Am fost la Mamaia si m-am plimbat de-a lungul marii cu voluptate. In locul unicei baraci care odinioara era Cazinoul, s-au ridicat pe o imensa intindere cladiri enorme in care misuna tot felul de semintii sporovaind in varii limbi. Marea, aceeasi in maretia ei nedomolita. Nisipul parca nesfarsit, scanteind sub pasii sau madularele destinse ale oamenilor veniti sa fraternizeze cu soarele, cu marea, cu natura.
Am fost de mi-am identificat casa in care m-am nascut si in care m-am zbenguit ca tanc (strada General Manu nr. 24, astazi poarta alt nume, nr. 45). Neschimbata si parca mai mare decat mi-o inchipuiam. Am identificat cu oarecare dificultate si casa in care ne-am mutat pe strada Carol (azi Tomis), aproape de Piata Ovidiu. Ca un fur am dat tarcoale acestor case, aruncand doar o privire in curtea primei case in care ma jucam odinioara cu fratele meu, care nu mai exista, sub privegherea mamei care a murit, a bunicii si bunicului, a tatii si a unchilor care s-au prapadit, dupa cum am urcat cateva trepte pe scara intunecoasa ce da la etajul II al locuintei de pe strada Carol, reamintindu-mi, sau mai bine zis cautand sa reactualizez ceva din palpitul vietii mele de acum o jumatate de veac si mai bine. Trista experienta! (...)
15 iunie 1967. Realizez din ce in ce mai mult superfluiditatea scrisului meu si, daca n-ar fi nevoia de a ma agata de ceva, n-as mai scrie un cuvant.
Cei mai multi oameni sunt in cautare infrigurata de amor, de narcotice (jocuri de carti, meciuri, tot felul de jocuri de noroc, filme, teatru, aventuri de dragoste, stupefiante,
