Pe vremea copilăriei Niculinei Stoican, a lui Nicolae Furdui-Iancu ori a lui Nicuşor Dan, puterea lui Moş Nicolae era limitată, dar asta nu însemna că venirea lui nu era dorită, ba chiar pândită cu înfrigurare; chiar dacă moşul lăsa în ghetele lustruite clasica nuia, bomboane, covrigi şi nuci.
În ajunul sărbătorii care ne reaminteşte tuturor de o noapte magică din copilărie, Gândul le-a lansat o provocare celor mai cunoscuţi purtători ai numelui de sfânt în România. I-am invitat pe Nicolae Furdui-Iancu, pe Niculina Stoican, pe Nicuşor Dan şi pe Nicuşor Coroamă să îşi amintească ce le aducea lor Moş Nicolae.
În vremea în care nu existau maşinuţe teleghidate sau roboţi, un dar minunat putea fi o cutie din piele în care stăteau frumos înşirate creioane şi stilouri. Amintirea trusei lucrate în piele şi ascunsă într-o pereche de ghete puse la uşa unei case de ţară este şi azi preţioasă pentru un artist reper al românilor: Nicolae Furdui - Iancu. “Nu eram un copil care să-şi dorească mare lucru, conştient fiind că părinţii îmi oferă doar ce pot, nu ceea ce îmi doresc”, spune cu nostalgie peste ani Nicolae Furdui-Iancu. Şi astăzi şi-ar lustrui ghetele dacă ar şti că Moşul vine şi pentru el, aşa cum se întâmpla odinioară, în casa copilăriei din Poiana.
Foto: Mediafax // Victor Ciupuliga
Sărbătorile erau mai calde şi mai frumoase în copilărie, în Alba, mărtuseşte interpretul. Atunci, bucuria aşteptării se înmulţea cu doi pentru că alături îi era şi sora lui, Adriana. „Ca orice copil, aşteptam şi eu cadouri. Îmi doream jucării, dulciuri, dar de cele mai multe ori darurile erau cele care aveau şi o utilitate anume. Nu eram un copil care să-şi dorească mare lucru, pentru că ştiam că primesc doar ceea ce îşi permit părinţii şi nu ceea ce visam”. Iar adesea se întâmpla să primească doar o nuia de la Moşul în care a crezut până pe la 5-6 ani. “La