Debutul lui Wells Tower a fost primit cu entuziasm, revista „The Village Voice“ desemnându-l cel mai bun tânăr scriitor american al anului 2009. Povestirile sunt scrise cu mare talent al observaţiei, iar situaţiile narate au tensiune şi sunt încărcate de semnificaţiile unei existenţe sinuoase, frustrante.
O scenă de vânătoare din povestirea „Retragerea":„Am tras de două ori. Picioarele elanului se îndoiră sub el şi, o secundă mai târziu, am văzut capul elanului smucindu-se când zgomotul împuşcăturii a ajuns la el. Elanul încercă să se ridice, dar căzu din nou. Arăta ca o persoană foarte bătrână, încercând să ridice un cort greu. Încerca să se ridice şi cădea, şi iar încerca şi iar cădea, apoi renunţă să mai facă vreun efort. Ne uitam cu gurile căscate la creatura căzută. Într-un târziu, George se întoarse spre mine, clătinând din cap. «Asta trebuie că e cea mai bună împuşcătură afurisită pe care-am văzut-o vreodată», zise el.
Elanul se prăbuşise în apa îngheţată, de 30 de centimetri, a râului, şi trebuia târât pe teren stabil înainte de a fi tranşat. Stephen şi cu mine ne-am făcut drum prin apă spre locul unde zăcea elanul şi a trebuit să ne ghemuim şi să ne udăm leoarcă pentru a-i trece frânghia pe sub piept. Celălalt capăt l-am legat de un copac pe bancul de nisip şi apoi am legat frânghia de pupa bărcii, folosind copacul ca pe un scripete improvizat. George porni motorul, iar Stephen şi cu mine am rămas în zona bancurilor la acelaşi nivel cu animalul, trăgându-l la suprafaţă. Când am ajuns cu elanul la mal, palmele ne erau brăzdate şi rănite, iar cizmele pline de apă.
Folosind cuţitul de vânătoare al lui George, am spintecat gâtul elanului ca să sângereze şi apoi am făcut o tăietură în baza cutiei toracice până la fălci, scoţând la iveală tubul palid şi încreţit al traheei. Mirosul era puternic. Îmi amintea de mirosul dens, sărat, care părea