In ultimii ani, doi detinuti au murit in conditii suspecte, fara ca nici un politist sa fie tras la raspundere, cu toate ca existau indicii suficiente pentru demararea unei anchete.
In vara anului 1993, un tanar pe nume V. Smantana a fost arestat pentru spargeri din autoturisme. Dupa doua luni de detentie, a fost pus in libertate pe catafalc. Cauza mortii - bronhopneumonie. Timp de o luna cat a stat in arestul politiei, tanarul a reusit o singura data sa ia legatura cu un membru al familiei, cariea i-a spus ca a fost batut crunt la ancheta. Tot din arest, a reusit sa strecoare in afara si o carte postala, in care scria ca nu mai suporta tratamentul la care este supus, pentru ca este torturat sa recunosca fapte pe care nu le-a comis. V. Smantana a fost transferat in penitenciar, ocazie cu care i s-a facut o radiografie pulmonara, in urma careia s-a constatat ca nu suferea de plamani. Dupa doua saptamani moare de bronhopneumonie, cu acte in regula. Cu toate ca s-a aflat la acea vreme ca la autopsie i s-au gasit ficatul si splina rupte, aproape putrezite, nimeni dintre cei abilitati nu a dispus demararea unei anchete. In schimb, au fost anchetati autopsierii in urma unor reclamatii de luare de mita. Cazul a fost ingropat odata cu victima, insa mai mult ca sigur exista un cel putin un anchetator care are ceva pe constiinta.
Dupa aproximativ doi ani, un alt detinut moare, de aceasta data in arestul IJP. Omul facuse scandal pe strada si primise cateva luni de inchisoare contraventionala. Fiind alcoolic, lipsa drogului ii crea halucinatii si crize violente, ceea ce-i deranja pe colegii de celula si pe supraveghetori. Unul dintre subofiterii aflati de serviciu i-a dat dispozitie sefului de camera sa-l linisteasca pe scandalagiu, caruia chiar i-a imprumutat catusele din dotare pentru a-l imobiliza. Seful de camera, un infractor violent care nu a fost mutat
