Astăzi, 8 noiembrie, se împlinesc 143 de ani de la naşterea medicului şi fiziologului român Nicolae Constantin Paulescu, cunoscut pentru contribuţiile pe care le-a avut la descoperirea insulinei.
Paulescu s-a născut în anul 1869 la Bucureşti şi a absolvit, în anul 1888, "Gimnaziul Mihai Bravul", actualul Colegiu Naţional "Mihai Viteazul", studiind apoi medicina la Paris, unde a lucrat şi ca medic rezident. Românul a obţinut titlul de Doctor în Medicină şi două titluri de Doctor în Ştiinţe, în 1899, respectiv în 1901.
Medicul a lucrat şi ca profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din Capitală şi a fost directorul unui sanatoriu.
Activitatea de cercetare a lui Paulescu s-a desfăşurat în domeniul fiziologiei, acesta axându-se, în special, asupra patogenezei diabetului zaharat şi asupra metabolismului glucidelor. În urmă cu 91 de ani medicul şi fiziologol român a publicat în revista Societăţii de Biologie rezultate referitoare la cercetarea sa privind acţiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet.
Acesta a publicat, de asemenea, metoda de producere a "pancreinei", hormonul pancreatic antidiabetic numit ulterior insulină, pentru care primeşte şi un brevet de invenţie din partea reprezentanţilor Ministerului Industriei şi Comerţului de la acea vreme.
Paulescu nu a primit niciodată Premiul Nobel pentru descoperirea sa, acesta fiind obţinut de Frederick Banting şi John Macleod în anul 1923 după demonstrarea primul tratament împotriva diabetului.
Meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului împotriva diabetului au fost recunoscute de către vicepreşedintele Fundaţiei Nobel abia în anul 1969, iar 21 de ani mai târziu medicul a fost numit post mortem membru al Academiei Române.
Paulescu a participat şi la viaţa politică din România, el înfiinţând în anul 1922 partidul Uniunea Naţională Creştină, alăt