De câţiva ani încoace, se tot vorbeşte despre aglomeraţie. Bucureştiul e sufocat de maşini, locurile de parcare sunt puţine, oamenii, mai agitaţi şi ritmul vieţii, mai alert. Dacă te plimbi cu maşina prin oraş începi să te întrebi dacă nu cumva Bucureştiul ne-a rămas mic şi ar trebui să ne luăm unul nou. În cazul acesta, însă, nu e deloc simplu. Să luăm un exemplu simplu. Pleci dimineaţa spre serviciu şi îţi dai seama că după douăzeci de minute încă îţi ma
De câţiva ani încoace, se tot vorbeşte despre aglomeraţie. Bucureştiul e sufocat de maşini, locurile de parcare sunt puţine, oamenii, mai agitaţi şi ritmul vieţii, mai alert. Dacă te plimbi cu maşina prin oraş începi să te întrebi dacă nu cumva Bucureştiul ne-a rămas mic şi ar trebui să ne luăm unul nou. În cazul acesta, însă, nu e deloc simplu.
Să luăm un exemplu simplu. Pleci dimineaţa spre serviciu şi îţi dai seama că după douăzeci de minute încă îţi mai poţi vedea casa în oglinda retrovizoare. De întors nu te mai poţi întoarce, aşa că aştepţi liniştit pånă vei parcurge un drum de patruzeci de minute într-o oră şi jumătate. Ajungi la serviciu, unde bineînţeles că ai întårziat, deschizi mailul, citeşti rapoartele de pe birou, deschizi plicul de la curier, cauţi printre mesajele primite pe cele mai importante şi îţi începi activitatea pe ziua respectivă. Seara ajungi acasă cu două-trei ore mai tårziu doar pentru că ai întårziat dimineaţă şi volumul de muncă a fost semnificativ mai mare.
Ce s-ar fi întåmplat dacă traficul ar fi fost lejer, iar timpul pe care l-ai petrecut la birou căutånd prin hårtii, sortånd e-mailuri şi mesaje ar fi fost mai scurt? Dacă am socoti cu ce volum de informaţie inutilă suntem bombardaţi anual, probabil că am fi mai circumspecţi atunci cånd vorbim despre tehnologie. Domeniul IT, în general, a reuşit să înmagazineze o forţă uriaşă de comunicare, însă filtrul de sort