Cunoscutul psiholog este de părere că bărbaţii se comportă în funcţie de ce vor femeile, şi invers. Ei simt nevoia să protejeze o femeie, ceea ce practic în zilele noastre nu mai este necesar.
1 /.
EVZ: De ce aţi intrat în Mişcarea Transcendentală?
Aurora Liiceanu: Eram curioasă, plictisită. Cercetarea nu interesa, nu aveam relaţii cu lumea. Mie îmi place să cunosc ce se întâmplă în lume, să ştiu ce fac psihologii din Italia, din Franţa, care e starea disciplinelor noastre, îmi place să văd lucruri. Izolarea, provincialismul, lipsa de utilitate, de deschidere către lume erau îngrozitoare. Bineînţeles, a ieşit prost până la urmă.
Ce s-a întâmplat?
Am fost dată afară de la institut şi am intrat în şomaj, ceea ce era de neconceput în comunism. Am fost muncitoare necalificată la Suveica, aproape un an şi jumătate. Copilul meu era mic şi mi-au pus în vedere de la partid să nu apar cu el pe acolo. Greu am scăpat de lucrat în trei schimburi.
Cum a fost această experienţă?
Mă umileau, mă dădeau afară din bucătărie, pentru că nu eram calificată. Spălam câte 300 de căni, ceşti, farfurii, furculiţe, linguri, pe zi. Cred că am spălat tacâmuri pentru trei generaţii. Şi răutatea celorlalţi, şi frica. Oamenii sunt laşi, nimeni nu vorbea cu mine. Ziceau fie că sunt spioană, fie că m-a trimis partidul să îi trag de limbă sau să văd dacă nu fură de la bucătărie. Erau tot felul de scenarii în jurul prezenţei mele. De ce m-am dus eu ca femeie de serviciu în plus, că erau deja două. De ce nu vin cu portofelul şi cu plasa şi de ce vin cu geanta de piele. Îmi amintesc că luam leafa pe un butoi în hambar şi mă invitau muncitorii la bere. Am încercat să privesc cu umor dar, la un moment dat, m-am gândit că aici o să mor. Eram necalificată şi am urmat un curs de împachetat.
Ce-aţi făcut după un an şi jumătate?
I