Smochinele fac şi ele parte din cate-goria superalimente-lor recunoscute de nutriţionişti având un conţinut semnificativ de substanţe nutritive, beneficiind totodată de utilizări surprinzătoare în viaţa de zi cu zi.
Cu toate că mediul propice pentru cultivarea smochinelor este climatul mediteranean, cu veri calde şi uscate şi ierni răcoroase şi umede, smochinii sunt suficient de puternici încât să reziste la temperaturi scăzute, sub zero grade Celsius. Există o varietate foarte mare de specii de smochini, iar unii dintre aceştia dau rod şi de mai multe ori într-un an.
Smochinele, în istorie
Încă de pe vremea Iliadei şi a Odiseei, şi chiar dinainte de acestea, smochinele sunt bine înrădăcinate în istoria şi mitologia multor civilizaţii importante. De exemplu, romanii ofereau prima recoltă de smochine drept ofrandă zeului Bahus, gest prin care au transformat smochinul într-un arbore sacru. La rândul lor, grecii preţuiau atât de mult smochinele încât unul dintre conducătorii regiunii Attica a interzis chiar exportul de smochine, pentru a nu lăsa aceste fructe să părăsească teritoriul Greciei. Mai mult, locuitorii din Atena se autointitulau „philosykos“ sau „prieteni ai smochinei“. Poate nu ştiaţi, însă cobra care a pus capăt vieţii Cleopatrei a fost adusă într-un coş plin cu smochine, trimise drept cadou reginei egiptene.
Potrivit însemnărilor istorice, misionarii spanioli care au ajuns în Lumea Nouă au fost cei care au plantat primii smochini pe teritoriul Misiunii San Diego, iar mai târziu, în secolul 19, alte soiuri au ajuns în California din Turcia.
Smochinii mai sunt cunoscuţi şi drept „arborii sănătăţii“, iar fructele lor erau folosite drept antidot pentru diverse afecţiuni de regele elen Mithriades, care îşi îndemna supuşii să mănânce smochine în fiecare zi, pentru a se menţine sănătoşi.
Selectarea şi păstra
