La doi ani de la punerea României în situaţia imposibilă de a finanţa pe termen scurt o datorie privată externă de 22 mld. euro şi "salvarea" printr-un credit FMI, autorităţile încă stau pe gânduri dacă să restricţioneze sau nu creditul în valută pentru populaţie, generatorul situaţiei de risc.
România avea în decembrie 2008 o datorie publică de doar 28% din PIB, din care datoria publică externă era de 14% din PIB, adică 18 miliarde de euro.
Ce folos? Datoria totală externă (publică şi privată), adică cea făcută de bănci şi companii, ajunsese la 73 mld. euro din PIB, din care o treime datorie pe termen scurt.
Cum s-a ajuns la acest nivel al datoriei externe? Prin canalul creditului în valută. Ce a fost a fost. Problema este că acum, când se vede în ce situaţie riscantă a fost adus sistemul financiar local, acest canal nu este oprit. Şi acest canal ar trebui oprit cu atât mai mult cu cât situaţia de pe pieţele financiare occidentale este atât de tensionată încât riscul de a avea o nouă criză de proporţiile Lehman Brothers este luat serios în considerare. În lume este război. Războiul banilor şi al datoriilor.
Pentru prima dată de când s-au înfiinţat agenţiile de rating, acum 70 de ani, datoria SUA este pusă sub semnul întrebării. Standard & Poor's a revizuit perspectiva de rating a datoriilor SUA, AAA, de la stabilă la negativă, ceea ce înseamnă 30% şanse de scădere a ratingului în următorii doi ani.
În Europa marile ziare, politicienii şi reprezentanţii marilor bănci împing Grecia spre o restructurare a datoriei publice. Se vorbeşte despre un Lehman Brothers II, iar ideea este ca de data aceasta să fie o "restructurare ordonată" şi nu panică.
Investitorii iau în calcul deja faptul că Grecia nu va putea plăti la scadenţă datoria şi cotează obligaţiunile la 80% din valoarea de emisiune. Situaţia este analizată pe toate feţele. O propu
