De mai bine de 20 de ani, ong-urile rome susţin necesitatea incluziunii romilor şi accesul minorităţii la educaţie, sănătate, locuire decentă. De cele mai multe ori, argumentele folosite ţin de drepturile omului – un discurs corect dar care s-a dovedit ineficient într-o ţară ca România.

Românii conduc România – în politică, în administraţie, în afaceri. Ţara merge în general prost, spre nemulţumirea altor români - majoritatea, dar nu despre asta vreau să vorbesc. Conform diverselor sondaje sau studii sociologice românii nu-şi suportă concetăţenii romi, evrei, maghiari dar nici asta nu este o surpriză. Românii nu se prea suportă nici pe ei – e suficient să te uiţi la ştirile PRO TV de la ora 17 ca să vezi că bărbaţii îşi bat nevestele, tinerii violează babe, violenţa în şcoli este fapt cotidian iar în limbajul zilnic homosexualule, handicapatule sau săracule nu mai sunt de mult timp înjurături ci formule de salut.

Aşadar, cum să convingi un popor că drepturile omului sunt importante, că minorităţile de orice fel au nevoie de atenţie specială din motive ce ţin de democraţie sau, mai simplu, să nu arunce – de exemplu - cu pietroaie sau ouă la manifestaţiile LGBT?

Lucrurile stau la fel şi în politicile publice din orice domeniu, inclusiv din educaţie. Vrem salarii mai mari pentru profesori, şcoli mai frumoase, manuale mai bune? Totul se discută şi se argumentează în bani, nu în drepturi. Vrem sau nu să avem bani pentru profesori, nu dacă au sau nu dreptul profesorii la mai mulţi bani; vrem sau nu să avem bani pentru şcoli, nu dacă au copii dreptul la şcoli renovate.

Revenind la titlu, da, incluziunea romilor trebuie motivată şi economic nu doar din punct de vedere al drepturilor omului. Aşadar argumentaţia trebuie extinsă, s-o înţeleagă oricine sau măcar Remus Pricopie. A facut-o cel mai recent George Soros într-un articol în The Guardian – Europa