Institutul Cantacuzino este în moarte clinică. Milioanele de euro investite în modernizarea secţiei în care se produceau o parte dintre vaccinurile utilizate în întreaga Românie sunt în prezent blocate într-o investiţie a cărui viitor este incert. La o analiza rece – vina aparţine managerilor, care nu au luat la timp măsurile tehnice adecvate şi uneori au adoptat măsuri eronate. De fiecare data crizele au fost generate fie de refuzul de a aloca banii necesari de către Ministerul Sănătăţii pentru masuri necesare, fie de decizii ale Agenţiei Naţionale ale Medicamentului – o data “mumă”, alta dată “ciumă”. Alţii au acuzat interesele comerciale ale diverşilor concurenţi de pe piaţă, care şi-ar fi băgat “coada” influenţând conducerea ministerului. Foarte puţin s-a vorbit şi de acele decizii tehnice eronate care au condus la producerea de pagube de milioane. Ele au existat, aşa cum probabil există câte un pic din fiecare acuză devenită publică astăzi, ca urmare a semnalului de alarmă tras de Avocatul Poporului (nota: oare aceasta instituţie să fi început să-şi facă treaba?!). Astăzi, la atâta vreme după multiplele decizii (indecizii) ale Ministerului Sănătăţii – organism eminamente politic, este greu să îndrepţi degetul acuzator împotriva unor persoane fară a greşi. Iar pereţii MS sigur nu sunt vinovaţi ca să ne îndreptăm acuzele exclusiv catre aceasta instituţie.

Nu voi intra în amănunte – subiectul articolului este altul – ce este de făcut?

O prima soluţie – cea mai probabilă – este să nu se facă nimic, ca şi cum situaţia nu ar exista. Ce, parcă numai aici se pierd milioane de euro? Consecinţele sunt însă iremediabile. Fiecare zi pierdută înseamnă o certitudine – secţia va dispărea pur şi simplu. Unii vor întreba – pe buna dreptate – oare nu este mai bine să cumpărăm din străinătate aceleaşi vaccinuri? Opinia mea este tranşantă în această privinţă – chiar