Disputa politică legată de legea educaţiei ignoră complet mutaţiile care au loc pe piaţa liberă, acolo unde preţul unei educaţii de calitate a crescut enorm, creînd mari discrepanţe sociale. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

De un an şi jumătate, partidele româneşti nu reuşesc să găsească un acord pe tema educaţiei, iar în acest timp în România educaţia reală devine ceva tot mai rar şi mai scump. Într-o societate, oricât ar fi ea de săracă şi de lipsită de coeziune comunitară, se conservă pe alocuri mici nuclee care aspiră la o educaţie mai bună şi care manifestă instinctiv un sentiment de solidaritate.

Dar ceea ce partidele de stânga şi dreapta ignoră - sau consideră a fi ceva firesc - este că, în absenţa unui învăţământ public decent, această minoritate investeşte tot mai mulţi bani pentru educaţia copiilor proprii şi că, în cele din urmă, după o selecţie economică lipsită de menajamente, o bună educaţie a devenit astăzi complet inaccesibilă familiilor sărace.

Şcoala românească nu oferă pur şi simplu elevilor acele competenţe care să dea copiilor şansa de a evolua de la egal la egal cu un copil din alte părţi ale lumii.

Citiţi mai multe pe Deutsche Welle.