Deşi au cele mai bune intenţii faţă de copiii lor, părinţii ajung, din nepricepere sau proastă inspiraţie, să facă erori care mai târziu îi vor marca şi pe unii, şi pe alţii. Sursa: NorthFoto

Anual, pe piaţa editorială apar titluri noi semnate de medici, psihologi, psihoterapeuţi sau, pur şi simplu, părinţi cu condei, care ne învaţă cum să ne creştem copiii. Teoriile expuse, bazate de multe ori pe studii complexe, trasează modele parentale de comportament menite să modeleze în mod sănătos educaţia celui mic.

Deşi indicaţiile specialiştilor se bat de multe ori cap în cap, există o serie de constante privind atitudinea corectă faţă de copil. Un comportament inconsecvent al părintelui, răsfăţul sau severitatea exa gerate, vorbele grele şi pedepsele prea dure sunt câteva dintre erorile care stau la baza a ceea ce numim ulterior copii-problemă.

Atenţia excesivă duce la răsfăţ

Un puşti nedisciplinat, care nu se supune regulilor adulţilor, insistă să facă doar aşa cum vrea, are pretenţii permanente şi încearcă să-i controleze pe cei din jur este, cu siguranţă, un copil răsfăţat. Medicul american Barton Schmitt, profesor de pediatrie la Universitatea de Medicină din Colorado, este unul dintre cei mai premiaţi autori de lucrări şi studii pediatrice.

El susţine că cele mai multe greşeli ale părinţilor sunt cauzate de faptul că nu ştiu să facă diferenţa între a le acorda copiilor atenţia necesară şi răsfăţ. „În general, a-i acorda copilului atenţie este în beneficiul lui. Însă îi poate dăuna atunci când aceasta îi este acordată în exces şi în momentele nepotrivite”, afirmă medicul Barton Schmitt.

Educaţia permisivă şi frustrarea părinţilor

Specialistul precizează că atenţia excesivă este cea care intervine în momentele când copilul învaţă să facă ceva de unul singur sau să îşi gestioneze