Cand, in 1968, Geo Dumitrescu rostea la Congresul Scriitorilor cel mai tare discurs politic care se tinuse vreodata la noi dupa 1948, Sorbona facea istorie, Pactul de la Varsovia spulbera Primavara pragheza, iar americanii de pe Apollo 8 cucereau astrul selenar, Simona Cioculescu il cunostea, la Praga, pe Milan Kundera, unul dintre scriitorii faimoasei miscari democratice cehe. Incarcat de evenimente memorabile, anul 1968 avea sa fie de bun augur pentru tanara cercetatoare si traducatoare. (Marcela Gheorghiu)
Milan. Milan Kundera
In iarna lui 1968, chiar de sarbatorile Craciunului, l-am cunoscut, la Praga, pe Milan Kundera. Desi interventia trupelor Pactului de la Varsovia se petrecuse in augustul acelui an, Milan nu fusese inca exclus din Uniunea Scriitorilor Cehi, la sediul careia m-a si intampinat. Facea parte din conducerea USC si era redactor-sef al revistei literare Plamen. A fost foarte dragut si cred ca m-a placut. Si eu l-am placut. Era un tip foarte interesant. Astazi figura lui e cunoscuta tuturor, pentru ca Milan a devenit o personalitate europeana de prima marime, dar atunci, in 1968, era mult mai tanar - un barbat inalt, suplu, brunet, cu ochii albastri intensi si adanci. Sigur ca era precedat de faima unuia dintre cei mai buni prozatori cehi, de faptul ca era unul dintre scriitorii Primaverii de la Praga, iar noi, romanii, eram foarte interesati de acel moment. In 1968, Kundera publicase poezie, teatru, eseuri (primul sau roman, Gluma, si nuvelele adunate in volumul Iubiri caraghioase fusesera tiparite in ultimul an in peste 150.000 de exemplare - n.r.). Impreuna cu alti artisti si scriitori cehi, printre care si Vaclav Havel, a fost implicat in faimoasa miscare de emancipare politica strivita de interventia brutala a armatei sovietice si a aliatilor ei.
Da, cel putin din acest punct de vedere faima lui era mare, dar, in pri
