Cetățenii din municipiul Focșani spun că, în caz că îi surprinde cutremurul în casă, în primă instanță se adăpostesc ”la tocul ușii” sau sub mese, în caz că se prăbușește plafonul sau cad obiecte care i-ar putea răni. Niciunul nu a amintit însă de acordarea primului ajutor persoanelor rănite sau întreruperea utilităților. Cei mai în vârstă își amintesc de cutremurul din 1977 și panica de atunci.
Lenuța Grozavu, pensionară
”Trebuie să ne băgăm sub masă, sub tocul ușii. Am prins și cutremurul din 1977, eram tânără căsătorită, am stat în casă și pe cel din 1990, atunci eram la serviciu și fugea toată lumea, intrase în panică”
Costelia Andrei, 14 ani
”Dacă vine cutremurul ne punem la ușă, la prag, ca să nu ne cadă lucrurile în cap. După ce se termină cutremurul ieșim afară, noi stăm la casă”
Margareta Țuțu
”Ne ascundem undeva, la adăpost, ne așezăm la tocul ușii, pentru că acolo este structura mai rezistentă față de restul camerei. Până nu se potolește cutremurul nu ieșim din casă, acolo suntem mai în siguranță, până când trece pericolul. Eu m-am născut chiar în 1977, la câteva minute după cutremur”
George Nicoglu, pensionar, Focșani
”Aplicăm noțiunile elementare: ne așezăm sub ceva rezistent, sub masă. Când ne-or face adăposturi anti-cutremur, cum era odată, pe vremea lui Ceaușescu, cine o ști unde sunt. Nu ieșim din casă, scările sunt vulnerabile, nu trebuie coborât pe scări. La cutremurul din 1940 mi-a spus mama că m-a băgat sub covată. Atunci Panciu a fost la pământ, Chișinăul a fost la pământ. În 1977 veneam de la o ședință și ne uitam la blocurile turn din Sud cum se clătinau”
Petrică Chercheș, locuitor blocul B1 de pe Bulevardul Unirii, încadrat în clasa de risc seismic III
”Stăm în tocul ușii până se termină cutremurul și nu coborâm pe scări decât după ce se te
