Negocierile de saptamana trecuta dintre UDMR si episcopul Tokes au esuat, reprezentantii politici ai comunitatii maghiare vor candida separat la alegerile pentru PE. La prima vedere, e un esec greu de explicat, caci previzibila scindare a voturilor etnicilor ungari risca sa duca ambele factiuni sub pragul electoral, si ambele parti stiu asta. La a doua vedere, rezultatul acesta era previzibil.
In primul rand pentru ca intelegerea nu servea, daca cercetam actorii implicati, nici uneia din cele doua parti. Cred ca taberele au initiat si au intrat la negocieri constienti ca, altfel decat in mod exceptional, o sa esueze - motivul pentru care au avut loc fiind unul de imagine.
Sa le demonstreze sustinatorilor buna-credinta; un fel de “vedeti, noi am incercat din tot sufletul.”
Insa e greu de crezut ca dl Tokes, cand a atacat in termen extrem de duri UDMR, lua in orice fel in calcul o candidatura pe lista Uniunii. De altfel atacurile dlui episcop la adresa partidului condus de dl Marko au o istorie veche.
Nu cred ca a intentionat vreo clipa sa ajute in absolut orice fel o formatiune pe care a numit-o “ultimul bastion comunist din Romania”, si i-a prezis disparitia. Dl Tokes, speculez, se doreste de fapt reprezentantul politic al maghiarilor; liderul formatiunii care sa fie unde se afla acum UDMR.
Or, Uniunea isi doreste exact contrariul. UDMR a actionat constant pentru pastrarea monopolului politic in ce priveste reprezentarea celei mai mari minoritati etnice din Romania. Chiar negocierea in sine, si eventualul ei succes, ar fi reprezentat un pas inapoi pe directia asta.
Banuiesc ca, cel putin in acest moment, Uniunea nu este deloc gata sa renunte la acest monopol de teama ratarii pragului electoral, ratere care nu e inca materializata decat in sondaje de opinie.
Dar pe langa asta mai e un fa