În lipsa reglementărilor europene, Bruxelles a devenit paradisul lobbyiştilor, în principal în serviciul marilor multinaţionale, şi rivalizează cu Washington DC pentru titlul de capitală mondială a lobbyului.

Parlamentul European (PE) este afectat de prezumtive scandaluri de corupţie sau de conflict de interese, problema lobbying-ului ieşind din nou la rampă după demisia mai multor europarlamentari căzuţi în capcana întinsă de ziarişti deghizaţi în lobbyişti. Preşedintele PE, Jerzy Buzek, a militat pentru „toleranţă zero" contra oricărei forme de corupţie. „Aleşii corupţi atacă baza democraţiei noastre", a spus el. Analiştii spaţiului european susţin însă că în realitate PE este dezarmat - se poate indigna şi deschide o anchetă internă, dar nu are nici un mijloc de a face „oile negre" să plece.

Nervozitatea nu a încetat să crească după apariţia anchetei publicaţiei britanice Sunday Times care a dezvăluit că trei deputaţi s-au lăsat tentaţi, acceptând bani în schimbul susţinerii unor anumite amendamente. Unul dintre ei este românul Adrian Severin, care a refuzat să renunţe la mandatul de europarlamentar. Deputata socialistă belgiană Veronique De Keyser, care l-a înlocuit pe Adrian Severin ca vicepreşedinte al grupului pentru Afaceri Externe, a recunoscut că „sunt necesare reguli mai stricte pentru activitatea de lobby". Scandal de corupţie? Scandal de lobby? Scandal de presă? Oricum, rezultatul anchetei Sunday Times discreditează întreaga instituţie.

Asediul instituţiilor europene

În materie de lobby, UE face obiectul unei atenţii speciale. Pentru că dreptul comunitar primează asupra celui naţional în cvasitotalitatea cazurilor, dat fiind că puterile sunt concentrate într-un număr redus de locaţii. Iar reprezentanţii grupurilor de interese au înţeles foarte bine că Bruxelles-ul este „centrul" pentru a face lobby. Există mii de lobbyişti, sute