Nimic nu lipseste din romanul vietii acestui adevarat aventurier, a carui energie din frageda copilarie pare a-l fi destinat unei vieti de-a dreptul picaresti. Naratiunea propriu-zisa este foarte rar intrerupta de sondari ale constiintei, de analize ale celor traite: pofta de viata, dar si de povestire a ei este prea mare pentru a mai permite astfel de alinturi "livresti". De putin timp, cam toata lumea a intrat in vacanta. Prin urmare, e momentul potrivit pentru unele lecturi light, dar de calitate. Nu mai am pofta, dupa un an de stat in biblioteca, sa recitesc Omul fara insusiri sauUlise. Caut, prin urmare, o carte buna, amuzanta, alerta, care sa ma odihneasca fara sa ma plictiseasca. E de gasit in rafturile librariilor iesene un roman semnat de Briscan Zara. Pariez ca primul gind care va vine in minte este: "Cine o mai fi si asta?" Sau: "Cine s-o mai fi ascunzind si sub pseudonimul asta?" Cum, nu stiti cine este Briscan Zara? El chiar exista, in carne (mai putina), piele si oase (mai multe). Si chiar asa il cheama. Nu as fi crezut nici eu daca nu mi-ar fi fost prieten. Oricum, dintre ciudateniile acestui personaj numele este, credeti-ma, cel mai firesc, cel mai "normal". Pe cit de ciudat este autorul, pe atit de stranie este si cartea pe care a scris-o. Ca si Bris, romanul lui mi s-a parut extrem de tonic. Are o evidenta detenta autobiografica, fiind scris "la orizontala", ca o rememorare, din perspectiva adultului care le-a experimentat pe toate, a unei vieti agitate, niciodata normale. Daca nu ar fi existat o a doua parte care sa fie un raport despre maturizarea eroului, as fi comparat calupul autofictional ce sta sub semnul amintirilor din copilarie ba cu celebra capodopera a lui Creanga, ba cu... Ciresarii. Exista un entuziasm nu numai al trairii, care este firesc pentru un copil zvapaiat, obisnuit sa se bucure la maximum de toate intimplarile pe care le intim