● Paul Zarifopol, Din registrul ideilor gingaşe, Editura ALL, 2010.
„Astăzi, intelectualii propriu-zişi, dacă mai sînt vizibili, sînt deopotrivă duşmăniţi din două părţi: de lumea conservatoare şi de cea revoluţionară. Ei sînt atît de puţintei şi de mititei, şi lumile acestea aşa de mari şi grozave, încît la mijloc intelectualii se arată, iertaţi-mi vorba, destul de caraghioşi. În general, le trebuie mult tact intelectualilor ca să nu fie caraghioşi, cînd se întîmplă să fie aruncaţi în vreun scandal, indiferent dacă e acela un război de cafenea ori răfuiala unui contingent întreg. Intelectualului, autentic sau şi de simplu amatorlîc, nu-i şade bine să stea au-dessus de la mêlée, fiindcă şi aşa e mult prea aproape de dînsa şi poate să-l ardă, ci să se poarte aşa ca şi cum la mêlée ar fi tocmai la depărtare potrivită pentru ca s-o observe cît mai limpede. [...] Colaborarea intelectualilor se face fără vreo organizaţie şi fără premeditare, şi numai aşa poate avea specifică valoare. Sindicalizarea inteligenţelor este un nonsens. Să fie intelectual cît mai competent pe seama lui – destulă muncă va avea pentru o viaţă de om, fără să se mai încarce cu delegaţii, congrese şi misiuni. Dar şi altminteri, intelectualii, de orice specie, n-au nevoie să se îngrijoreze special şi direct de soarta lumii. Hîrtia tipărită este încă la preţ bun...“
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeu Am citat in extenso un fragment, de actualitate, din eseul „Intelectualul“ publicat de Paul Zarifopol în volumul său de debut, apărut în 1926 – Din registrul ideilor gingaşe. Eseistul avea atunci 50 de ani, făcuse un doctorat în Germania, iar peste numai cîţiva ani urma să devină primul editor al lui I.L. Caragiale – îngrijindu-i seria de Opere de la Editura Cultura Naţională – şi colegul lui G. Călinescu – scriind să
