Un alt grup legendar al muzicii progresive, Emerson, Lake & Palmer este considerat si primul supergrup al acesteia, membrii sai de calibru provenind din alte grupuri mari. Succesul de public si de critica al grupului in anii '70 a avut o contributie extraordinara la largirea audientei pentru astfel de muzica si la educarea ei, deschizand calea pentru alte grupuri mari precum Yes, despre care am vorbit recent si cu care ELP va concura pentru suprematie de-a lungul acelor ani.
Sunetul ELP ramane insa unul aparte in istoria muzicii progresive, trasand directii noi in rock-ul simfonic nu numai prin integrarea spectaculoasa a partiturilor clasice sau tentelor jazz-istice in contextul rock, ci si prin dominatia instrumentelor cu clape data de virtuozitatea interpretativa si pregatirea muzicala de exceptie a lui Keith Emerson.
Emerson, Lake & Palmer
Keith Emerson exersase deja viitoarea dezvoltare muzicala cu The Nice, grupul sau din anii '60. Greg Lake venea dupa memorabilul debutul „In the Court of the Crimson King” (1969) al altui mare grup, King Crimson, iar bateristul Carl Palmer se remarcase in grupurile The Crazy World of Arthur Brown si Atomic Rooster.
Chiar inainte de a edita vreun album, ELP incepe sa sustina concerte si lasa imediat o impresie deosebita la festivalul de la Isle of Wight din August 1970, unde mai mult de jumatate de milion de spectatori, inca nefamiliarizati cu muzica lor in absenta inregistrarilor, sunt cuceriti de show-ul si sunetul spectaculos. Grupul interpreteaza printre altele o prima versiune a ceea ce avea sa devina mai tarziu „Pictures at an Exhibition”. Inregistrarea acestui concert istoric va aparea abia in 1997.
Primul album „Emerson, Lake and Palmer” apare insa abia in noiembrie, incluzand pe langa compozitii originale si doua adaptari dupa clasicii Bartok si Janacek. Superb dominat de pian si synt