Muzicologul Daniel Lettgen a crescut într-o familie în care matematica, limba şi literatura gemană, ca şi religia au fost subiecte predilecte de studiu şi dezbatere. Puternic marcat şi impregnat de acest complex univers cultural, la care s-a adăugat pasiunea părinţilor pentru arte în general şi pentru muzică în special, viitorul muzicolog a păşit convins şi sigur pe drumul spinos al unei cariere de cercetare muzicală.

Daniel Lettgen, „… und hat zum retten keine Kraft“. Die Melancholie der Musik / „… şi nu are puterea de a salva“. Melancolia în muzică, Editura Schott, Seria „Schott Campus“, Mainz/Germania, 2010, 590 p.

Muzicologul Daniel Lettgen (n. 1975, Bonn) este o prezenţă recentă în muzicologia germană, dar publicaţiile sale de pînă acum – culminînd cu volumul„… und hat zum retten keine Kraft“. Die Melancholie der Musik („… şi nu are puterea de a salva“. Melancolia în muzică), apărut în acest an în seria „Campus“ a prestigioasei edituri muzicale Schott din Mainz – justifică pe deplin încrederea că de numele său vom mai auzi. Moştenirii culturale primite în casa părintească tînărul cercetător i-a adăugat serioase studii de matematică şi chimie, de latină şi greacă, şi mai ales de practică muzicală – a cîntat şi cîntă la pian, clarinet şi orgă în orchestre simfonice, ansambluri de muzică de cameră şi chiar formaţii de jazz. Istoria muzicii universale a fost şi rămîne o pasiune. În cadrul studiilor superioare, Daniel Lettgen a optat pentru o specializare de lungă durată în muzica bisericească – teorie şi practică –, urmînd şi cursuri de teologie. Printre preocupările sale deosebit de serioase, şi-a găsit locul şi cercetarea amănunţită a producţiei literare germane, unde preferinţele pentru paginile semnate de Thomas Mann sînt evidente.

Muzica se aseamănă neliniştii apelor întunecate Volumul este, de fapt, teza care i-