"Ştiţi ce trist poate deveni un om care închide uşa şi se lipeşte cu spatele de ea, într-o încăpere în care nu mai trebuie să zâmbească, pentru că nu mai are de înseninat sufletul nimănui?..."

Sunt cuvintele Mihaelei Rădulescu, în care regăsim un mare adevăr. "Aşa mi-am imaginat-o pe Anca, atunci când a înţeles ce-i cu viaţa ei şi ce inutilă e lupta cu forţele care ne depăşesc" - adaugă Mihaela.

Pentru realizatoarea emisiunii "Duminica în familie", Anca Parghel era un model de om care prin zâmbetul său reuşea să îndepărteze orice soi de răutate. "De câte ori ne lasă singuri un om atât de frumos am sentimentul că se vor înmulţi impostorii, golanii, matracucele, netalentatele, bârfitoarele, răutăţile şi tot ce mai înseamnă cancerul lumii. Pentru că Anca era din soiul care impunea respect şi corecta orice pornire greşită. La zâmbetul ei nu puteai răspunde decât la fel şi la bunătatea ei atât de reală nu puteai să opui vreo bârfă de mahala. Mi-e urât fără ea... Sincer şi disperat. Mi-e dor de fiecare om care dispare şi lasă în loc atâta urâţenie şi-atâta impostură. Talentul nostru e din ce în ce mai palid şi mai cuprins de boală. Ne mor oamenii, ne rămân canaliile, ne părasesc energiile bune şi ne ia mama dracului. Aşa simt."

BUNĂTATE SUFLETEASCĂ. "Anca era un model de om care azi nu se mai fabrică. Şi nici nu mai avem cum să-l clonăm, pentru că nu mai ştim să respectăm oameni, ci să scuipăm pe socluri, să urinăm pe statui şi să ignorăm talentul autentic. Ceea ce faceţi voi, cu aceste Ediţii de Colecţie, e exact ce-a făcut Anca o viaţă - a ignorat oamenii răi şi proşti şi a zâmbit tuturor, vorbind, cântând şi simţind mereu curat, simplu, profund, emoţionant...", încheie Mihaela Rădulescu.

"Ştiţi ce trist poate deveni un om care închide uşa şi se lipeşte cu spatele de ea, într-o încăpere în care nu mai trebui