Doamnelor si domnilor, nu va impacientati! Nu intentionez sa tulbur, pentru a doua oara consecutiv, apele linistite ale administrarii de premii teatrale pe plaiuri mioritice si nu ma voi repezi la jugulara nominalizarilor de anul acesta ale Uniter-ului.
Apele vor ramine calme, faptele au intrat in normal si best of-ul teatrului de establishment e bine reprezentat in lista data de juriul celor cinci.
Pe principiul diversitatii (de opinii si orientari teatrale ale criticilor jurati), selectiile la categoriile cele mai importante (regie si spectacol) nu se intersecteaza deloc si nu au puncte tangente nici cu nominalizarile pentru scenografie (acum, dac-as zice ca e ciudat ca un spectacol care concureaza la titlul de cea mai buna montare a anului sa se remarce doar printr-o actrita in rol secundar, as putea fi luata drept circotasa, cind de fapt s-a dorit infuzia unui spirit mai proaspat in cercul unor perpetui candidati la limitatul numar de premii), ceea ce duce la o competitie cu sanse egale, intr-un an in care nimic n-a spart tirgul.
Asadar, sa facem doar un scurt excurs prin cele mai notabile prestatii ale anului trecut.
- Bucurestiul bate provincia
Ceea ce se dovedeste interesant de la prima vedere e o absenta: cea a spectacolelor lui Liviu Ciulei, Sase personaje in cautarea unui autor si Henric IV; avind in vedere caracterul lor cu totul special (testamentar), tentatia de a le acorda o atentie sporita era destul de mare. In plus, prezenta pe listele reunite a multor montari din Bucuresti intra intr-o contradictie flagranta cu intens teoretizata idee ca performanta spectacologica s-a exilat in provincie; inca si mai, sa zicem, surprinzator e faptul ca, in complexul sistem biela-manivela Teatrul Mic/Teatrul Foarte Mic, de data asta cel dintii are parte de selectii pentru doua productii – care sint si singurele de anul tre