Johnny Răducanu, Ţara lui Johnny, prefaţă de Horia Alexandrescu, Bucureşti, Ed. Vivaldi, 2005 (prezentare pe ultima copertă de Nicolae Manolescu). 112 pag.
Johnny Răducanu este în muzica de jazz ceea ce a fost Nichita Stănescu în poezie: un improvizator genial, un maestru de ceremonii (cosmice) căruia îi place şi să se joace, un artist autoritar şi, în acelaşi timp, un clovn. De altfel, are şi talent literar, după cum reiese din replicile scânteietoare pe care le risipeşte în viaţa de fiecare zi.
Publicistica lui Johnny Răducanu, reprodusă selectiv în volumul intitulat ingenios }ara lui Johnny, nu se ridică la nivelul creaţiei orale a autorului, fiind lipsită de farmecul inspiraţiei instantanee. Totuşi, este trăznit-simpatică şi se citeşte cu plăcere: "Nu ştiu, dar eu, dacă aş avea o putere, aş închiria România toată, pentru 100 de ani, americanilor. ş...ţ Eu nu vreau s-o vând, bre! Eu vreau s-o închiriez şi cu banii din chirie, toţi muritorii de rând ar trăi mai bine, vă asigur."
George }ărnea, Poeme supărate rău, Râmnicu Vâlcea, Ed. Conphys, 2003. 198 pag.
Surpriză de proporţii! Talentatul poet George }ărnea, cunoscut (şi dezavuat) pentru uşurinţa cu care a compus în timpul regimului comunist versuri melodios-festiviste, a publicat cu puţină vreme înainte de moarte o carte cu titlul Poeme supărate rău, şocantă prin sinceritatea ei agresivă, prin stricarea furioasă a oricărei atmosfere sărbătoreşti:
"O ducem într-un marş de turmă/ De când ne ştim, cu sfinţi cu tot,/ Predestinaţi, până la urmă,/ Să ne pupăm beleaua-n bot.// Denaturând câte-o poruncă,/ Subtilizând câte-un cârlan,/ Nu suferim de chef de muncă,/ Dar nici de bine, peste plan.// Ne plac şi nouă cozonacii/ Din spuma laptelui de cuc,/ Dar prea ne-am învăţat cu dracii/ Care ne mint şi ne conduc." (Mitologie locală)
@N