Este bolnava de 34 de ani. S-a descurcat cum a putut: intâi cu un salariu, mai târziu cu pensie, a reusit sa-si intemeieze o familie si sa creasca doi copii frumosi. De câtiva ani insa, boala Silviei s-a agravat. Doar o operatie pe cord deschis ar putea-o ajuta sa-si creasca si nepotica, mai draga astazi decât lumina ochilor. Insuficienta cardiaca congestiva clasa III NYHA, endocardita infectioasa, stenoza aortica subvalvulara congenitala, insuficienta aortica reumatismala, boala mitrala reumatismala, fibrilatie atriala permanenta cu frecventa ventriculara controlata terapeutic, insuficienta renala cronica stadiul de retentie azotata fixa. Cam asa suna diagnosticul Silviei Gogoasa pe 21 aprilie, la externarea din Spitalul de Urgenta Craiova, Sectia de cardiologie. Statuse in spital trei saptamâni atunci - chiar inainte de Pasti. Desi urmase tratamentul prescris cu regularitate, stadiul bolii a obligat-o sa se interneze. A iesit vreo cinci zile, cât sa petreaca sarbatorile. Un fel de a spune, pentru ca de câtiva ani, Silvia nu s-a mai simtit cu adevarat bine. Apoi s-a intors - avea niste complicatii si la rinichi, nu doar la inima. Alte investigatii, alt tratament, ca de fiecare data, de ani si ani. S-a saturat femeia de spital, spitalul de ea. Dar nu are ce face - medicamentele nu o mai ajuta de mult. Doar interventia chirurgicala ar mai salva-o astazi de la un sfârsit prematur. Moartea soacrei a trimis-o in spital Silvia s-a imbolnavit la 14 ani. „Mi-au spus doctorii atunci ca am purpura reumatismala“, povesteste femeia. „Imi ieseau niste puncte rosii pe piele, ca vârful de ac. Se mareau. La frig se faceau negre, la caldura rosii. Ma dureau ceva de groaza, dar nu puteam scapa de ele. Cinci ani am facut Moldamin. Dupa care mi-au schimbat tratamentul. Aveam si probleme cu inima, dar nu erau prea ingrijoratoare. Puteam sa merg, sa fac treaba“. La 20 de ani, Silvia s-a