Umorul adevarat, de calitate, se practica inainte de toate la persoana intii singular sau, ma rog, plural, deci nu numai aratind cu degetul spre ceilalti, ci si hlizindu-te indelung si iscoditor in oglinda. Vizitind in iulie Romania si stind de vorba cu o multime de oameni de litere, am constatat cu stupoare ca literatura cu tente umoristice este considerata in general drept minora sau cel putin inferioara literaturii asa-zis serioase. Si asta tocmai intr-o tara in care s-au nascut Eugene Ionesco sau Matei Visniec si unde Caragiale este cel mai citat autor posibil! Expresii de-ale lui nea Luca sint reproduse sau parafrazate la tot coltul si la orice ora, la noua trecute fix sau la miez de noapte. Livius Ciocarlie, scriitor si critic literar din Bucuresti, pe care-l cunosc de mult de la Timisoara, mi-a explicat dispretul fata de umor in literatura astfel: Cica in marea majoritate a ziarelor si revistelor din Romania de azi se practica un umor de-o calitate atit de proasta, incit iti vine sa cam plingi si sa te dai cu capul de pereti cind il citesti. La fel se intimpla si cu umorul practicat la televizor si la radio. Si uite-asa, tot omul care cit de cit mai pretinde ca nu are paie uscate sau o bucata de lemn putred in loc de creier se fereste ca dracul de tamiie de tot ce poarta eticheta de umor in mass media, pentru a nu cadea, printr-un eventual consum al acestuia, prada depresiilor. Si uite-asa, prin extindere, si-a pierdut credibilitatea si umorul in literatura... Ma gindeam la toate astea acum citeva zile, cind, in timpul zborului de la Valencia acasa la Dusseldorf, am descoperit in prestigiosul ziar national al Spaniei, "El pais", la capitolul literatura, un dosar de 24 de pagini pe tema "Umor si literatura". Scriitori si oameni de cultura celebri din lumea intreaga isi dau cu parerea asupra acestui subiect si printre cei mai mari scriitori ai tuturor timpurilor