Daca sunteti motociclisti inraiti, sau, mai rau, daca obisnuiti sa calariti un Harley Davidson, sau, mai rau, aveti si in jur de 40-45 de ani, sub niciun chip nu va duceti sa vedeti „Gasca nebuna“! Este un film cu motociclisti, despre motociclisti, dar nu pentru motociclisti...
Exista sanse reale ca dupa terminarea filmului sa incercati un lejer sentiment de jena, chit ca oamenii din jur nu stiu ce se petrece in sufletul dv. Prin urmare, daca imi ignorati avertismentul, macar mergeti cu autobuzul, taxiul sau masina. Nu trebuie sa fiti vazuti sub nicio forma in costum de piele, cu bandana sau casca!
Am exagerat putin in introducere, dar de fapt asta vrea sa faca si filmul in cauza, sa demitizeze oarecum lumea biker-ilor fiorosi.
Fie ca este vorba de niste intrusi „vopsiti“ - cazul celor patru eroi care in „civilie“ sunt mielusei in fata nevestelor, fie ca este vorba de membrii unei autentice bande, care sunt insa capabili sa-si inghita vorbele sau sa planga precum copiii.
Pe scurt, pelicula lui Becker surprinde crizele tipice ale americanului de varsta mijlocie care se da mai zmeu decat este in realitate, incercand si o sumara psihanalizare a personajelor, demers care se topeste insa in avalansa de poante, unele chiar rasuflate.
Daca ne uitam la incasarile obtinute de „Wild Hogs“, 200 de milioane de dolari in numai doua luni, in conditiile unui buget nu tocmai impresionant, ne punem intrebarea ce anume a determinat un asemenea succes de casa pentru un film altminteri mediocru. Iar raspunsul nu poate fi decat unul singur: distributia, cu adevarat impresionanta.
Nu stiu cu ce i-au ademenit producatorii pe John Travolta, Tim Allen &Co, probabil cu onorarii generoase, cert este ca de mult n-am mai vazut atatea nume grele pe un afis de mana a doua. Oricum, sper pentru ei ca au incasat cecuri suficient d
