Paul Everac a fost un dramaturg extrem de prolific şi un om de cultură, cunoscut pentru scrierile sale, pentru fundaţia culturală pe care a înfiinţat-o în casa lui de vacanţă de la Podu Dâmboviţei, dar şi ca figură controversată în viaţa publică.
Paul Everac, pe adevăratul său nume Petre Constantinescu, s-a născut la Bucureşti, pe 23 august 1924. A urmat liceul la Arad, unde părinţii săi erau profesori secundari, apoi Facultatea de Drept din Bucureşti, fiind în acelaşi timp angajat la ziarul Curentul.
Este, rând pe rând, cantaragiu ("scriitor de sfeclă") la Fabrica de Zahăr din Arad (1948), şef de secţie la Agenţia CEC din Hălmagiu (1949), muzeograf la Buzău şi Sighişoara (1951 - 1952), cantaragiu la Satu Mare (1953), jurisconsult la întreprinderea Forestieră din Mălini (1954 - 1955), şef de protocol la Marea Adunare Naţională (1956 - 1958).
În 1948, a scris prima sa opera literară, poemul dramatic "Robinson". Au urmat, în interval de câţiva ani, alte zece piese, în general reinterpretări şi parafraze de mituri cunoscute ca Oedip, Ifigenia, Ioan Botezătorul, Noe sau evenimente ca Revoluţia Franceză. A avut succes cu piese precum "Un fluture pe lampă", "Viaţa e ca un vagon", "Piatră la rinichi", "Paharul cu sifon", "Baletul electronic", "A cincea lebădă", "Beţia Sfântă", "Salonul" şi "Cartea lui Ioviţă".
Piesele sale de teatru - peste 140 - au cunoscut reprezentări în ţară şi în străinătate, au fost adaptate pentru teatru radiofonic, film şi televiziune, primind cronici elogioase şi fiind premiate de Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor din România, al cărui membru a fost din 1960, şi Academia Română. În 1986, i-a fost acordat premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate.
După Revoluţie, a fost numit director general al Televiziunii Române (1993 - 1994), iar apoi director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umani
