- Diverse - nr. 154 / 9 August, 2012 N-a fost trecut cu vederea - si bine s-a facut! -, de presa sportiva prezenta la Olimpiada de la Londra, gestul, situat total in afara fair-play-ului, americancei McKayla Maroney, castigatoarea medaliei de argint la sarituri. Privind spre romanca Sandra Raluca Izbasa, situata pe cea mai inalta treapta a podiumului de premiere, campioana olimpica si castigatoarea medaliei de aur, la sarituri, la auzul intonarii Imnului de Stat al Romaniei, McKayla Maroney a strambat strasnic din nas, gest taxat de televiziuni si de fotografi. Cum adica, haida-de, asta, din tara aia mica a lui Dracula, sa castige aurul si sa fie campioana olimpica, iar eu, care am dat zdravan cu fundul de pamant, cazand la aterizare, sa iau doar argintul? Prejudecata conform careia unii oameni fac parte din tara mare, iar altii, doar "de rangul doi”, din tara mica! O fi McKayla Maroney, nemultumita doar ca vicecampioana, din marea America, dar cei sapte ani de acasa ii lipsesc! Dupa cum i-am vazut, cu totii, o lume intreaga, cazatura depunctata, ea a castigat, nemeritat, spre dezaprobarea spectatorilor, argintul olimpic, fiind, totusi, nemultumita. Nu-i cam mult? Situandu-se, singura (prin acea privire ostentativa, prin gestul acela de dispret al strambaturii din nas la auzul Imnului de Stat al Romaniei), cu totul in afara fair-play-ului, ea, in dispretul acela, dovedit, uita saritura aproape perfecta a Sandrei Raluca Izbasa, truda enorma a romancei! Ea, McKayla Maroney, cea din "tara mare”, in clipa aceea era mica, iar romanca Izbasa, din "tara mica”, era, intradevar, mare! Printr-un fel de frauda, prin fel si fel de misculatii, Catalina Ponor a fost deposedata de medalia de bronz, la barna, tot de o americanca (situata pe locul al patrulea, dar campioana olimpica la alta proba din concurs!), in urma contestatiei delegatiei SUA, facuta, culmea, tocmai de un antren