Razboiul a intrat in faza finala, cea in care comandantii, insetati de victorie si isterizati la gandul infrangerii, ignora numarul victimelor ce vor ramane intinse pe campul de lupta. Nu iau in calcul ca vor trebui (totusi!) sa se gandeasca la termenii tratatelor ce vor fi semnate. Pana atunci insa, mai este exact o saptamana. Una sangeroasa, care va lasa o amintire neplacuta si care isi va pune amprenta pe viitorul democratiei. Bunul simt, ratiunea, interesul national, toate sunt ingropate sub valul de ura si intransigenta. Nebunii au intrat in criza si medicatia potrivita lipseste din farmacii. Mesajele au devenit dure, aproape ultraradicale, manipularile ating apogeul, nesimtirea si minciunile sunt monumentale. Politicienii si sustinatorii Aliantei 322 par teleghidati.
Recentele declaratii ale PSD si PNL, iesit din penumbra in mod strategic in aceasta ultima saptamana, arata aproape identic. Temele din documentul redactat la Conferinta Extraordinara PNL de ieri s-au regasit in discursul lui Geoana de la Iasi. Mai mult, sloganurile, lozincile, principalele puncte de atac sunt clonate. Unitatea de idei si intensitatea sentimentelor revansarde, similitudinea in vulgaritate sunt fascinante, par ca transcend actul suspendarii si pun sub un serios semn al intrebarii tentativa lui Calin Popescu Tariceanu de a explica coalitia PSD-PNL-PC-PRM exclusiv prin trainicia urii impotriva lui Basescu. De altfel, ceea ce s-a intamplat in luna de interimat arata ca miza si afinitatile sunt comune. Sa ne gandim numai la sprinteneala cu care Geoana, Tariceanu, Vadim si Voiculescu au sarit in apararea lui Chiuariu, la legea pentru chiriasii din casele nationalizate, la bagatelizarea condamnarii comunismului, la presiunile puse pe media publica si la legile sigurantei nationale. Mai mult ca oricand, Alianta s-a activat si actioneaza ca un corp comun.
Intrebarea de fond este
