DAN. C. MIHĂILESCU: "La Slănicul Moldovei, prin 1902, Nataşa, fata consulului rus (Kartamyschew, n.n.) din Galaţi, întâlnea pe moldoveanul Paul Jurgea-Negrileşti." Sursa: Sorin Antonescu
"La Slănicul Moldovei, prin 1902, Nataşa, fata consulului rus (Kartamyschew, n.n.) din Galaţi, întâlnea pe moldoveanul Paul Jurgea-Negrileşti. A urmat o idilă în franţuzeşte, Nataşa nevorbind româneşte şi moldoveanul încă mai puţin ruseşte. Pe urmă o nuntă, iar la timpul cuvenit un preafrumos botez. Al meu. După obiceiul de atunci, s-a bătut o medalie, pe care scria Iordache Jurgea-Negrileşti, botezat la 2 dec. 1904. Era din argint şi bătută la Viena.“ Aşa încep savuroasele, dulcile, picantele, pe alocuri chiar fabuloasele evocări ale lui Gh. Jurgea Negrileşti („Troica amintirilor. Sub patru regi“, prefaţă de Constantin Ţoiu, postfaţă de Doris Jurgea-Negrileşti, născută Obrenovici) reeditate după cinci ani la Cartea Românească.
Un autor pe care istoria literară are numaidecât a-l valida în rândul boierilor bine trăitori şi căftănitori ai limbajului valah, în linia „pontului fin“ cu arabescuri hedoniste din cerneluri de câmp heraldic, gen Mateiu Caragiale, rudă la sagacitate în decupajul social cu Petru Dumitriu şi la verdictul iute percutant cu Petre Pandrea, nu fără o remarcabilă fibră de cinism pragmatic, portretistică necruţătoare şi verdict înveninat à la Argetoianu.
Cuprinzând viaţa românească de la anii nebuni din capătul veacului 20, la primele ecouri bucureştene ale bolşevismului triumfător şi până la turbionul înnebunitor din 1938- 1944, evocările lui Jurgea-Negrileşti etalează ameţitor şi balzacian balurile, excentricităţile şi cancanurile aristocraţiei - ospeţe, iubiri, trădări, şampanie, iahturi, nopţi de poker, bordeluri, felinare împuşcate din fuga trăsurii, camarila regală, spionită, subterane politice, zvonuri de alcov, maşini de
