Oamenii care suferă de dislexie (tulburare de citit care se manifestă prin modificarea literelor şi a cuvintelor, copiilor fiindu-le greu să înveţe să scrie şi să citească) se pot descurca mai bine cu cititul unei cărţi electronice decât cu una tipărită pe hârtie tradiţională, susţine un nou studiu.
Ideea studiului a pornit chiar de la cei cu dislexie care spuneau, mai în glumă, mai în serios, că nu au citit niciodată nimic cu plăcere înainte de apariţia smartphone-urilor sau e-reader-elor, notează CNN. „Dislexicii mărturisesc că cititul unei cărţi electronice este o experienţă mult mai confortabilă. Asta ne-a făcut să fim curioşi, să vedem de ce“, spune Jenny Thomson, unul dintre autorii studiului, profesor la Universitatea Harvard, SUA.
Studiul
Thomson şi colegii săi au selectat un grup de 103 elevi ai liceului „Landmark“ din Massachusetts care se luptau cu această problemă. Elevilor li s-a dat să citească un text mai întâi pe hârtie şi apoi pe un dispozitiv electronic. S-a măsurat viteza de citit cu ajutorul unui cronometru, apoi s-a verificat înţelegerea textului.
Pe hârtia tradiţională, textul a fost tipărit cu fontul „Times New Roman“, mărimea literelor fiind de 14 puncte. Elevii au citit textul tipărit în condiţiile unei săli de clasă obişnuite. Textul de pe dispozitivul electronic era de 42 de puncte ca mărime, fontul fiind tot Times New Roman. Acest lucru însemna că rândurile citite erau scurte, aproximativ de trei-patru cuvinte. Fondul era negru, iar scrisul era alb.
Rezultatele
Mulţi dintre elevi au citit mai repede şi au reţinut mai multe din textul afişat pe dispozitivul electronic. Cercetătorii au atribuit acest fapt cuvintelor mai puţine dintr-un rând.
Textul tipărit este, de obicei, gândit în aşa fel încât să aibă eficienţă maximă. De exemplu, editorii pun atâtea cuvi