9, 8, 7, 6, 5, 4... Doar câteva zile, mai puţine decât degetele celor două mâini, ne mai despart de 2012. Nu, nu faptul că e un an bisect îl face cu totul special, şi nici măcar Olimpiada de vară de la Londra sau Campionatul European de Fotbal. Ceea ce face cu totul şi cu totul special anul care stă să-nceapă este faptul că e programat să aducă sfârşitul lumii.
E drept, până la încheierea definitivă a calendarului mayaş mai avem un pic de respirat, aceasta fiind anunţată abia spre finalul anului, mai exact în 21 decembrie. Spectaculoasă precizie. De mirare că lipseşte ora. Şi să fie oare o reverenţă flatantă a întregului univers faţă de revoluţia română în direct şi la o oră de vârf? Sau doar un simpatic joc de cifre - 21.12.12 - similar jocurilor de cuvinte după care ne dăm în vânt?
În schimb, inversarea polilor magnetici - orice-o însemna asta! - n-a fost fixată calendaristic, exceptând faptul că e programată tot în 2012, încât, nu-i aşa?, ne putem aştepta să se petreacă în orice clipă a Anului Nou, inclusiv înainte de ciorba de potroace a revelionului. Cum ne-o fi norocul.
Cum ne-o fi norocul cu Fukushima şi cu toate celelalte centrale nucleare, pe care acum ţările europene se bulucesc să le închidă, cum ne-o fi norocul cu exploziile solare "cele mai mari din istoria cunoscută" - aşa cum au fost şi precedentele, cu seismele, tsunami-urile, cicloanele, taifunurile, topirea gheţarilor şi-n general încălzirea globală (măcar de s-ar simţi la întreţinere, iarna!), cum ne-o fi norocul cu arsenalele nucleare, micşorate de cele două superputeri şi sporite de puterile mai micuţe, cu gripa ovină sau canină - nu ştiu care e următoarea, cum ne-o fi norocul cu bacteriile ucigaşe, boala vacii nebune şi pneumonia atipică, dar mai ales cu ucigaşii macroscopici, ăia cu AKM-ul în mână, cu bolile oamenilor nebuni de legat şi, una peste alta, cu viaţa atipică. Cât