Am să încep printr-o mărturisire. Cînd am cumpărat antologia Poezia este altceva. 1001 definiţii ale poeziei * , mărturisesc că m-am desfătat din plin de varietatea şi mai ales de frumuseţea citatelor şi comentariilor despre actul poetic pe care aţi ştiut să le uniţi cu ingeniozitate în paginile dense ale cărţii.
Chiar simpla lectură a acestor citate din poeţi ai tuturor timpurilor şi locurilor poate să-ţi procure un vertij de natură poetică pentru că încărcătura emoţională încapsulată în cuvinte e atît de intensă, de consistentă, ca efect al experimentării unei „realităţi mai adevărate” oferite de poezie, după cum singur o spuneţi în comentarii, încît provoacă în mod spontan un frison intelectual şi o vibraţie emoţională ridicate.
Citindu-vă cartea, m-am simţit spontan „acasă”, în sânul acelui „trib poetic etern” căruia îi aparţine orice pasionat al poeziei, sau, altfel zis, am regăsit acel spaţiu psiho-mental unde se manifestă tot ceea ce experienţa poetică are mai specific, mai entuziasmant şi mai ireductibil, un altceva dicibil şi indicibil în acelaşi timp, sublim şi aproape divin prin accesul la un nivel mai intens sau mai înalt al făpturii noastre terestre. Sublim, divin, iată două concepte pentru experienţe emoţionale pe care aproape că mi-e jenă sau frică să le numesc şi să le scriu, care au ajuns să fie dificil de mărturisit ori de declarat în ziua de azi – mai ales atunci cînd trăirea poetică se încumetă să depăşească un anume prag al sensibilului, să parvină la o intensitate care depăşeşte limitele ştiute şi acceptate de simţul comun, să acceadă la viziune.
Ajung astfel la ceea ce voiam să vă comunic prin această scrisoare. Citind excepţionala antologie alcătuită de dumneavoastră şi gîndind la poeţii pe care aţi ales să-i citaţi cu reflecţii despre esenţa poeziei, am ajuns la concluzia că uneori pare să fie mult mai