Ce-i mult nu-i bun! Nici măcar banii. Am aflat cu surprindere că peste un anumit nivel al câştigului financiar, oamenii încep să aibă rezultate proaste.

Studiile care au arătat acest fapt ciudat la prima vedere sunt dintre cele mai de încredere, coordonate de trei universităţi de prestigiu din lume şi efectuate atât în Occidentul bogat, cât şi în Orientul sărac. Mai precis, subiecţii au fost aleşi mai întâi din SUA, şi apoi din India. Rezultatul a fost acelaşi: oamenii performează mai prost atunci când perspectiva lor este o răsplată financiară foarte mare dacă se bucură deja de un anumit standard. Pentru obiectivitatea cercetării, sumele efectiv oferite participanţilor la studiu au fost corelate cu nivelul normal de salarizare din fiecare piaţă în parte. Pentru acurateţea informaţiei, trebuie spus că nu toţi participanţii la studiu au reacţionat la fel. În fapt, s-au făcut observate două grupuri de oameni cu comportamente diferite. Atunci când munca depusă a fost preponderent fizică, necalificată, răsplata bănească şi-a îndeplinit misiunea. Oamenii au livrat rezultate mai bune când au fost mai bine plătiţi. Cu cât munca era mai specializată şi necesita un mai mare efort intelectual, cu atât rezultatele scădeau proporţional cu mărimea răsplatei oferite. Pentru ca, în cazul celor cu munci 100% intelectuale, situaţia să fie cea prezentată la începutul acestui text: cu cât erau mai bine remuneraţi, cu atât oamenii munceau mai prost. Paradoxal? Nu şi pentru cei specializaţi în cercetările din domeniul resurselor umane şi cu teoriile motivaţiei. Şi, totuşi, ceva pare că este în neregulă cu lumea noastră. Iar problemele încep să apară abia atunci când nivelul de trai ne este deja situat deasupra nevoilor primare: aer, apă, hrană, adăpost. Ştiind toate lucrurile acestea, pare mai uşor de înţeles de ce regimurile opresive reuşesc să se impună, în ciuda faptului c