Dezbaterea din jurul celor două scandaluri sexuale arată pragmatismul alegătorilor în procesul de exercitare a votului. Relaţia dintre alegător şi candidat este văzută ca o afacere care trebuie să fie profitabilă de ambele părţi.

Două scandaluri sexuale cu politicieni sunt în atenţia publică americană a ultimelor săptămâni: protagonişti sunt fostul congresman şi actual candidat la primăria New Yorkului, Anthony Weiner, precum şi primarul oraşului californian San Diego, Bob Filner. Cunoaşterea lor este interesantă pentru opinia publică românească, dincolo de picanterie şi amuzament. Ele sunt relevante din perspectiva modului în care mass media, lumea politică şi actorii implicaţi direct se raportează la aceste evenimente care ajung să aibă nu doar impact de audienţă, ci şi asupra peisajului politic. Să le luăm pe rând.

Anthony Weiner, 49 de ani, a demisionat din Congres în 2011 după ce a devenit public că trimisese mesaje şi o fotografie a organelor sale genitale unei femei care îi urmărea postările pe Twitter. Când a înţeles că negarea acestei informaţii scurse via Twitter nu mai era posibilă, Weiner a organizat o conferinţă de presă unde a recunoscut că trimisese mesaje şi fotografii sexuale unui număr de şase femei, nu doar uneia, cât se răsuflase la acel moment. Congresmanul şi-a cerut scuze public pentru că îşi negase fapta. Cinci zile după conferinţa de presă a demisionat din Congres. Anul acesta, Weiner a reapărut în atenţia publică în calitate de candidat democrat la primăria New York-ului, pe care o vânează din 2005. Perdant de două ori în faţa actualului primar, remarcabilul magnat şi filantropist Michael Bloomberg, fost republican, actualmente independent, care încheie anul acesta cel de-al treilea mandat, Weiner şi-a spus probabil că anul acesta e anul său. Şi ar fi putut fi, dacă scandalul mesajelor nu ar fi existat. În contextul campaniei